Opriţi acest război ascuns şi apoi toate războaiele se vor opri, realizaţi pacea modială reală de durată, partea 2 din 9

Acum noi avem dezastre în fiecare zi. În fiecare zi, dacă vă uitați la orice canal, canal TV sau chiar canale de internet, veți vedea întotdeauna dezastre - dezastre fără precedent peste tot. Oamenii mor, proprietățile sunt distruse, terenurile agricole sau recoltele sunt distruse. Oamenii devin din ce în ce mai disperați. Din ce în ce mai mulți oameni nici măcar nu mai știu ce înseamnă „hrana care satisface”. Mănâncă astăzi, dar nu știu dacă mâine vor avea mâncare. Mănâncă dimineața. Ei nu știu dacă seara vor mai primi ceva. Totul pentru că noi distrugem esența supraviețuirii. Esența IUBIRII, care este baza întregii vieți din univers. Adică: să-i tratăm pe toți așa cum am vrea să fim tratați noi.

Oamenii încă dorm pe stradă, în corturi foarte subțiri, pe vreme furtunoasă, cu zăpadă, ploaie torențială, într-un cort mic, foarte subțire, iar zăpada acoperă totul. Ei sunt fără adăpost. Nu s-au născut fără adăpost. Ei nu au fost fără adăpost înainte. Poate că au ajuns fără adăpost din cauza pierderii locului de muncă, a unei taxe mari sau a unei boli grave pe care nu și-au putut permite să o plătească, dar au fost nevoiți să o facă pentru a supraviețui. Și după toate acestea, nu le-a mai rămas nimic. Deci ei trebuie să trăiască pe stradă, fără mâncare, fără casă, fără apă, fără baie. Trebuie să-și înghită demnitatea pentru a cerși mâncare sau pentru a mânca gunoiul din coșurile de gunoi murdare! Trebuie să se înghesuie împreună, dacă este posibil, în acel cort mic.

În timp ce noi cheltuim trilioane de dolari SUA pentru a ucide alți oameni. Ei sunt ceilalți care arată exact ca noi, cu nasul în mijloc, gura sub el și doi ochi de o parte și de alta. Și continuăm să cheltuim din ce în ce mai mult pentru arme „incredibile” pe care nu vi le-ați fi putut imagina acum câteva sute de ani, sau chiar acum zece ani, doar pentru a ucide mai precis, doar pentru a ucide mai exact și doar pentru a provoca mai multă ruină, distrugere peste tot, astfel încât alți oameni, chiar dacă nu sunt loviți de gloanțe, să moară totuși de foame, de frig, pentru că nu mai există electricitate, nu mai este apă, nu mai este mâncare, recolta lor este distrusă. Eu nu mai știu cine suntem. Mai este cuvântul „uman” potrivit pentru noi?

În zilele noastre suntem mai răi decât animalele. (Persoanele-)animale nu ne fac nimic rău. Ele doar ne ajută, ne iubesc. Dacă credeți că (persoanele-)vaci sunt diferite de (persoanele-)câini, gândiți-vă din nou. Dacă veți vedea unele dintre videoclipurile pe care echipa de știri și cu mine le-am colectat pentru voi, veți înțelege. Nu există nicio diferență între (persoanele-)vaci, (persoanele-)capre, (persoanele-)oi și alte (persoane-)animale și câinele vostru, pisica voastră, păsările voastre de companie. Dacă nu v-au văzut, dacă persoana-vacă nu v-a văzut de mult timp și vă întoarceți, el vă va lovi cu capul în corp pentru a vă ura bun venit acasă. Uneori, el își asumă riscuri cu alte animale sau chiar cu șerpi veninoși pentru a vă proteja – există atât de multe povești adevărate de acest gen.

Chiar și o persoană-pui, pe care nu aveți nicio reținere să o mâncați și să vă bucurați de suferința, sângele și carnea ei – ele v-ar iubi la nesfârșit. Ele au inteligență. Au ADN, aproape ca ADN-ul uman. Odată eu am făcut o glumă cu unii dintre asistenții mei. Pentru că ei spuneau că o persoană-pui are ADN aproape ca al unui om, iar eu le-am spus: „Oh, cunosc un om care are ADN aproape ca al unei persoane-pui”. Dar nu este o glumă amuzantă. Nu este. A fost amuzantă în acel moment, ei au râs. Dar nu este deloc amuzantă când viața lor depinde de mila voatră și voi nu le arărați niciun pic de milă.

Noi avem atât de multă mâncare. Unii oameni din Âu Lạc(Vietnam) nici măcar nu mănâncă orez, ci doar legume și fructe. Se antrenează astfel încât să poată pluti pe apă și să mediteze pe apă. Am adunat câteva dintre aceste povești și videoclipuri, dar sunt prea multe, deci nu le putem arăta întotdeauna pe toate. Sper că ei vor găsi câteva dintre ele și vi le vor arăta. Doar unul sau două exemple, dar sunt foarte multe.

Ms. Tuyết: Numele meu este Phạm Kim Tuyết. Locuiesc în satul Đại An, comuna Thới An Hội, districtul Kế Sách.

Đoàn Như Phú: Doamnă Tuyết, când ați descoperit pentru prima dată abilitatea de a pluti pe apă?

Ms. Tuyết: Au trecut aproximativ opt sau nouă ani. Pentru că pe atunci, am încetat să mai mănânc orez în jurul datei de 10 octombrie 2009. Apoi, într-o zi, am auzit o voce care îmi șoptea la ureche: „Du-te la râu, vei pluti pe apă”. La început nu am crezut. Dar mai târziu, am văzut la televizor că un tată și fiul său puteau pluti. Deci, mi-am spus: „Bine, hai să încerc și eu”. […]

Đoàn Như Phú: Oh, Doamne, oameni buni, este greu de crezut. Ea poate sta întinsă pe apă în poziția lotus complet, complet relaxată, lăsând curentul să o poarte. Ea spune că poate sta așa de dimineața până după-amiaza, dar problema este că curentul ar putea să o ducă în locuri cu maluri abrupte sau obstacole. Și dacă apare brusc o barcă, ar putea fi foarte periculos. Pentru că atunci când cineva stă întins în meditație, ar putea adormi accidental. Înțelegeți? Meditează stând întinsă pe apă. Este prima dată când văd așa ceva. Prima dată când vedeți, nu-i așa? Vedeți, ea stă întinsă acolo meditând, complet relaxată, lăsând curentul să o ducă mai departe. Aplaudați-o, copii! Este incredibil. Și poate chiar să zâmbească în timp ce face asta. Oameni buni, plutește așa de peste cinci minute. Și spune că poate continua să plutească așa oricând, cât timp dorește. […]

Ms. Tuyết: Prima dată când am coborât în râu, fiica mea mi-a spus: „Mamă, compune câteva versuri pentru mine”. Așa că am ieșit din râu și am spus: „Ce știu eu despre poezie?” Dar apoi m-am gândit o clipă și am spus: „Întinsă pe apă, mă simt atât de liberă și de relaxată. Fructele și legumele sunt tot ce mănânc acum.” Și ce vreau să spun este că într-adevăr mănânc doar legume. […]

Chiar și mâncând doar legume, supraviețuiți și arătați bine, sunteți sănătoși. Nu vă lipsește nimic. Chiar și cartofii umili, roșiile sau fasolea mică vă vor oferi suficientă hrană și energie pentru a trăi și a trăi bine.

Noi, echipa de știri și cu mine, colectăm în fiecare zi tot ce putem, tot ce pot eu, în puținul meu timp liber. Pentru că am multe lucruri de făcut. Eu trebuie să verific și să editez personal toate emisiunile de la Supreme Master Television. Și fac fotografii, le editez și le selectez. Și mai fac și multe alte lucruri, așa-numitele teme, treburile casnice și îmi gătesc singură. Și spăl tot ce pot. Chiar și agățarea și scoaterea hainelor îmi ia timp, deoarece aici nu există mașină de spălat automată, totul durează. Mă bucur că am foarte puțin spațiu de curățat. Și hainele mele sunt umile, foarte ușor de spălat. Dar totuși, totul durează.

Mi-aș dori să pot face mai multe pentru lume. Dar pentru asta, trebuie să meditez mult, foarte mult, cât mai multe ore pot. Și trebuie să primesc și să gestionez instrucțiuni din interior. Nu doar instrucțiuni de la Zei și Trinitate, ci și rapoarte de la diferiți regi, diferite Departamente din Rai. Și trebuie să-mi consum energia pentru a binecuvânta oamenii. În primul rând sunt discipolii mei, pentru că ei nu sunt încă complet maturi. Orice văd în viziunile lor interioare nu este încă mare lucru. Ei vor trebui să continue să crească. Dar eu sunt mândră de ei, pentru că majoritatea cresc foarte bine și sunt foarte sinceri. Mai ales în zilele noastre, ei sunt mai grăbiţi, mai sârguincioși în practica lor spirituală, deci ei cresc foarte bine.

Photo Caption: Cu Iubirea lui D-zeu, trăieşte umilă în colţul grădinii tale să ajute în orice fel posibil

Descarcă fotografia